Salman era din Persia. El așteptase cu nerăbdare în Medina ca Profetul să apară. El dorea foarte mult să vadă pecetea profeției despre care îi vorbise profesorul lui. După ce Trimisul lui Allah a migrat la Medina, Salman îl vizita de câte ori avea ocazia. Într-una dintre aceste vizite, el a fost onorat să vadă Pecetea. I-a povestit Profetului cu lacrimi în ochi tot ce i s-a întâmplat. El a rostit mărturisirea de credință și a devenit musulman. Salman nu voia să stea departe de Profet nici măcar penru o clipă. Dar el era un sclav, așadar trebuia să muncească toată ziua. Nu putea merge nicăieri fără permisiunea stăpânului său. El nici măcar nu putea să-și îndeplinească ritualurile de adorare. Profetul știa despre acest lucru și îi părea rău pentru el. Într-o zi, l-a chemat la el și i-a spus:
– O, Salman! Este vremea ca tu să fii eliberat din sclavie. Du-te și vorbește cu stăpânul tău și fă o înțelegere cu el.
Salman a vorbit cu stăpânul lui și l-a întrebat ce voia în schimbul libertății sale. Stăpânul lui era un om crud. El a spus:
– Vei planta acești trei sute de curmali. Toți acești pomi trebuie să dea fructe. În plus, îmi vei da o anumită cantitate de aur.
Salman era foarte sărac. Era imposibil pentru el să îndeplinească aceste condiții. A mers înapoi la Profet și i-a spus situația. Profetul le-a spus celor care erau prezenți acolo:
– Ar trebui să vă ajutați fratele.
Companionii s-au adunat ca să îl ajute pe Salman. Într-un timp scurt, ei au adunat cei 300 de puieți de curmali. Profetul a spus:
– Salman, du-te și fă găuri pentru acești pomi.
Salman a făcut așa cum i s-a cerut. A venit înapoi și l-a informat pe Profet. Profetul a mers acolo și a plantat puieții cu propriile sale mâini, cu excepția unuia. Datorită binecuvântărilor și rugilor sale, toți puieții s-au transformat în pomi și au dat fructe în mai puțin de un an. Acesta era un miracol. Oamenii nu-și puteau crede ochilor. Doar unul dintre pomi nu dăduse fructe. Acesta era acela pe care Profetul nu îl plantase. Când a văzut acest lucru, el l-a luat și l-a replantat. După un timp și acesta a început să rodească. Astfel a fost îndeplinită cererea stăpânului său. Acum era timpul ca aurul să fie plătit. Profetul avea o bucată solidă de aur, mare cât un ou de găină. L-a chemat pe Salman și i-a dat aurul:
– O, Salman, a spus el, ia aceasta și plătește-ți datoria.
Salman a spus:
– Aceasta este foarte mică. Cu acest aur nu-mi pot plăti datoria.
Profetul a luat-o înapoi. A pus un pic de salivă din gura sa binecuvântată.
– Ia-o acum, a spus el, aceasta îți va plăti datoria.
Salman a luat bucata de aur la o bijuterie și a vândut-o. Cu banii pe care i-a primit, și-a plătit toată datoria. El și-a recăpătat libertatea datorită rugilor și afecțiunii Profetului.
