Era un băiat pe nume Zayd. Avea în jur de opt ani. Plângea în hohote fiindcă atunci când mersese cu mama sa la casa unchiului său, tâlharii au atacat casa și l-au răpit. Ei încercau să îl vândă ca sclav. Săracul Zayd, era trist și îngrijorat. Cine știe ce se va întâmpla, ce om nemilos îl va folosi ca servitor? Cu cât se gândea mai mult, cu atâta plângea mai tare. Bandiții l-au dus la târgul de sclavi și l-au vândut. Persoana care l-a cumpărat s-a întors cu el la Mekka. Acesta nu era altul decât Hakim, nepotul Khadijei. De acum înainte, Zayd va fi sclav într-o casă total necunoscută. Într-o zi, un oaspete a venit acasă. Acest oaspete era Khadija. Zayd a plăcut-o foarte mult si Khadija l-a plăcut de asemenea. Hakim i l-a dăruit pe Zayd Khadijei. Mărinimoasa Khadija l-a adus pe Zayd cu ea acasă. Zayd a văzut atunci o lumină strălucitoare pe care nu o putea înțelege. Era ca și cum întreaga casă era luminată cu ceva de sus. Venea de la cineva cu un zâmbet larg și vorbe bune. El era diferit de toți ceilalți oameni pe care îi cunoscuse vreodată. Bărbatul l-a mângâiat ușor pe cap pe Zayd. Acesta nu era nimeni altul decât Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!). Muhammed l-a plăcut pe Zayd imediat. El l-a acceptat ca pe un fiu adoptiv, nu ca pe un rob. De atunci Zayd a fost într-o casă caldă. El se simțea bine acum fiindcă Muhammed devenise tatăl lui, iar Khadija devenise mama lui.
Zayd trăia confortabil și fericit în casa lui Muhammed și a Khadijei. Pe de altă parte, familia lui era îngrijorată pentru el. Ei nu știau unde este fiul lor. Îl căutau peste tot și întrebau pe toată lumea despre el. Într-o zi niște străini au venit la Mekka. Acești străini erau din tribul lui Zayd. Cand vizitau Kaaba l-au văzut pe Zayd. Ei l-au recunoscut, au mers înapoi și i-au spus familiei sale despre el. Părinții lui erau foarte fericiți să îl găsească. Când au aflat despre el, tatăl lui a venit la Mekka cu unchiul său. A aflat despre prezența lui în casa lui Muhammed, a mers acolo și l-a găsit:
– Am auzit că fiul meu este la tine. Îți dau orice vrei, numai lasă-l sa vină cu mine.
Muhammed a întrebat:
– Cine este fiul tău?
– Zayd. El este fiul meu, a spus tatăl lui.
Muhammed a răspuns:
– În acest caz, haide să îl chemăm pe Zayd și să îl întrebăm unde vrea să stea. Dacă el dorește să plece cu tine, nu îți voi cere nimic în schimb. Ia-l cu tine. Dar dacă el preferă să stea cu noi, atunci lasă-l aici.
Tatăl lui Zayd a acceptat această ofertă. L-au chemat pe Zayd. Muhammed a întrebat:
– Zayd, îi cunoști pe acești domni?
– Da, a spus Zayd, îi cunosc.
– Cine sunt ei? a întrebat Muhammed.
Zayd a răspuns:
– Acesta este tatăl meu și acesta este unchiul meu.
.După acest răspuns, Muhammed a continuat:
– Tu mă cunoști pe mine, știi cât de mult te iubesc, iar ei sunt tatăl și unchiul tău. Poți să stai cu mine sau poți să pleci cu ei. Ești liber să alegi.
Zayd a zis:
– Aș vrea să stau cu tine. Îmi ești la fel de drag ca și tatăl și unchiul meu. Nu pot sta fără tine!
La acest răspuns, tatăl său a fost surprins. După aceea, Zayd s-a întors spre tatăl său și a zis:
– Dragul meu tată! Am văzut multe fapte bune împlinite de el și nu îl pot schimba cu nimeni din lume. Te iubesc foarte mult, dar te rog tată, lasă-mă să stau cu el!
După ce a auzit acest răspuns de la Zayd, tatăl lui s-a gândit că fiul său ar trebui să stea unde era fericit. El a fost de acord să îl lase acolo. Ei puteau, de asemenea, să vină și să îl vadă oricând doreau.
Zayd îi spusese tatălui său despre dorința de-a locui cu Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!), iar tatăl sau fusese de acord. Când tatăl și unchiul lui Zayd erau gata de plecare, lăsându-l pe Zayd în urmă, Muhammed l-a luat pe Zayd de mână. El l-a privit cu dragoste. Împreună au mers spre centrul Mekkăi. I-a ridicat mâna lui Zayd și a spus mulțimii din jur:
– Să audă toată lumea că de azi înainte, Zayd este fiul meu. Averea mea este a lui și averea lui este a mea. El este fiul meu!
Cu această declarație, Muhammed a spus oamenilor că l-a adoptat pe Zayd ca fiu. Ce bucurie mare era pentru Zayd să fie fiul lui. Tatăl lui Zayd, care era acolo, s-a uitat cu uimire la Zayd și la Muhammed. El niciodată nu își văzuse fiul atât de fericit. Nu se mai simțea deloc trist. În inima sa, era complet satisfăcut și s-a întors în țara lui. Când a ajuns acasă i-a povestit soției sale tot ce se întâmplase. Să audă că fiul ei era în siguranță a făcut-o fericită. De asemenea, era bucuroasă că putea merge să îl viziteze de fiecare dată când i se făcea dor de el. Acum, el era Zayd, fiul lui Muhammed. Oamenii l-au acceptat în acest mod. Se uitau la el cu uimire. Bucuria și fericirea lui Zayd se răspândeau peste tot. Din generație în generație, această istorisire a fost povestită și răspovestită și nu a fost niciodată uitată.
