Profetul Solomon a fost un mare rege. El avea o armată uriașă. În armata sa erau oameni, jini și păsări. Cu voia lui Allah, el îi comanda pe toți.
Într-o zi, armata sa mărșăluia printr-o vale. Profetul Solomon călărea în față. Dintr-o dată a auzit o voce.
S-a uitat în jur și a auzit o furnicuță vorbind. Furnica le striga pe celelalte furnici: „Furnicilor, fugiți din casele voastre până ce nu trece Solomon și armata sa și vă spulberă din greșeală!”
Profetul Solomon a zâmbit. El știa limbajul păsărilor. El putea înțelege și limbajul furnicilor. El putea înțelege cuvintele oricărei creaturi de pe pământ.
Un gând fulgerător i-a trecut prin minte. Cât de Îndurător fusese Allah cu el. El s-a rugat la Allah: „Domnul meu! Fă-mă să fiu recunoscător pentru darurile primite de la Tine de mine și de părinții mei și voi face ceea ce trebuie pentru ca Tu să fii mulțumit. Și prin bunăvoința Ta, fă-mă să fiu unul dintre supușii tăi dreptcredincioși.”
Profetul Solomon le-a spus soldaților să meargă cu grijă, pentru a nu călca pe furnici. El le-a spus să nu deranjeze mușuroaiele furnicilor.
Când lumea e fericită, și Allah este fericit. Fiecare creatură, cât de mică ar fi ea, are rolul ei în această lume.
Astfel vrea Allah ca această lume să fie. Allah se gândește la fiecare ființă. Are grijă de toți. Și noi trebuie să ne gândim mereu la alții, indiferent ce facem
