Precum toate celelalte povestiri din Coran, și aceasta este adevărată. A început chiar de dinainte ca Maryam sau Maria să se nască.
Cum mult timp în urmă, în Ierusalim trăia o femeie foarte credincioasă. Numele său era Hannah sau Ana, iar soțul ei era Imran sau Ioachim. Ea s-a rugat la Allah pentru un copil și a jurat că acest copil îl va sluji pe Allah. Allah i-a ascultat rugăciunile și a născut o fetiță, al cărui nume a fost Maryam sau Maria. Când a văzut că a născut o fetiță, s-a întristat și a spus: „Doamne, am născut o fată.”
Era tristă deoarece doar bărbații puteau fi preoți sau puteau sluji în templu. Așa fusese din totdeauna. Dar Allah a acceptat această fetiță să fie dintre slujitorii Săi și a făcut ca ea să crească în puritate. Atunci când Maria a început să slujească în templu (așa cum fusese promis de mama sa), preoții o admirau foarte mult pentru respectul ce i-L purta lui Allah. Astfel, fiecare dintre ei era onorat să fie protectorul ei.
Câteodată unchiul său mergea la Maria. De fiecare dată când intra în cămăruța ei, găsea mâncare proaspătă.
Într-o zi a întrebat-o: „Maria, cum de ai mâncare și apă proaspătă?” Maria îi răspundea simplu: „Este de la Allah. El dă din belșug cui El dorește.”
Într-o zi era singură în cameră. Dintr-o dată, un străin (care era de fapt un înger) a apărut în camera ei. Ea s-a temut. Dar bărbatul i-a spus: „Nu te teme. Sunt trimis de Allah. Vei avea un fiu curat.” Maria s-a speriat. L-a întrebat pe înger: „Cum aș putea să am un fiu?” Îngerul i-a răspuns: „Allah spune: «Acesta este ușor pentru mine. Fiul tău va fi o binecuvântare pentru omenire. Și va fi un semn de la Allah. Numele său va fi Isa ibn Maryam sau Iisus, fiul Mariei.”
Maria a plecat din Ierusalim. Ea a mers până a ajuns într-un loc îndepărtat. Era foarte obosită și îi era foarte cald. A văzut un palmier. A stat la umbra acestuia. Un pârâu curgea prin apropiere. Aici, la umbra palmierului, în apropierea pârâiașului s-a născut Profetul Iisus.
Maria a auzit o voce: „Mănâncă niște curmale, Bea apă. Apoi ia-ți copilul și întoarce-te la rudele tale. Dar nu vorbi. Rămâi tăcută. Dacă ai tăi te întreabă de ce nu vorbești, spune-le că i-ai promis lui Allah să nu vorbești.”
Maria l-a luat pe micuțul Iisus și s-a întors în satul ei. Oamenii au întrebat-o: „Al cui copil este acesta?” Dar ea tăcea, așa cum Allah i-a spus.
Dintr-o dată, Iisus a spus: „Eu sunt supusul lui Allah. El mi-a dat Cartea și m-a făcut profet. Binecuvântările Lui sunt asupra mea oriunde m-as duce și mi-a poruncit să fiu statornic în rugăciune si să dau de pomană celor săraci, câtă vreme voi trăi. M-a făcut bun și milos față de mama mea. El m-a curățat de rău și mândrie. Am fost binecuvântat în ziua în care m-am născut și voi fi binecuvântat în ziua în care voi muri; și pace fie asupra mea în ziua în care voi fi adus la viață din nou.”
Oamenii au fost uimiți de micuțul care putea vorbi. Dar de ce trebuiau să se mire? Nașterea Profetului Iisus a fost un miracol. Allah i-a dăruit Profetului Iisus puterea de a face multe miracole în timpul vieții sale.
Coranul spune: „Așa a fost Iisus, fiul Mariei.”
El a fost un mare profet și i-a învățat pe oameni cum să îl iubească pe Allah.
