Povestea celor două grădini

Au fost odată doi bărbați. Unul dintre ei era bogat și celălalt era sărac. Cel bogat avea două grădini irigate, cu viță de vie și curmali și avea chiar și porumb între cele două grădini. Avea multe fructe în livezile sale și mult porumb pe câmpurile sale. El credea că toate acestea sunt rezultatele muncii sale, și nu o binecuvântare de la Allah.

Într-o zi îi arăta celui sărac grădinile sale. Mândrindu-se cu ce avea, el a spus: „Sunt mai bogat decât tine și mulți oameni pe urmează pretutindeni. Ei consideră că sunt un om important.” Uitându-se în jurul său, a spus: „Nu cred că acestea vor dispărea vreodată. Și nici nu cred că va veni Ziua de Apoi.” Când l-a auzit vorbind astfel, cel sărac i-a spus: „Nu crezi în Cel care te-a creat din nimic și te-a făcut om? Allah este Domnul meu, nu mă voi ruga la nimeni altcineva în afară de El. Când ai intrat în grădinile tale, plin de mândrie, de ce nu ai spus: «Este așa cum a vrut Allah, nu există altă putere în afară de cea a lui Allah»? Eu ața spun, chiar dacă tu te crezi mai bun decât mine și familia mea din cauză că suntem săraci.”

Chiar a doua zi nenorocirea l-a lovit pe cel bogat. Grădinile sale au fost distruse și din recoltele lui nu s-a mai putut alege nimic. Vița de vie a căzut de pe araci. Bogatul nu mai era bogat acum. Frângându-și mâinile de supărare și rușine a spus: „Dacă l-aș fi adorat numai pe Allah!”

Această poveste ne învață să nu ne mândrim cu ce suntem și ce avem, ci să înțelegem că orice Allah a hotărât, se va întâmpla și nu există altă putere în afară de cea a lui Allah.

Această poveste se regăsește în Coran în Sura Al-Kahf (18), versetele 32-46.