Se împlinisireă doi ani de când Profetul migrase la Medina. În ultimul timp, era agitaţie pretutindeni. O nouă poruncă venise de la Allah Preaînaltul către Profet. Porunca suna așa:
„O, voi cei care credeți, v-a fost statornicit vouă Postul [As-Siyam],
așa cum le-a fost prescris și celor dinaintea voastră – Poate că veți fi cu frică!”
(Surat Al-Baqara: 183)
Profetul le-a spus musulmanilor despre această poruncă. Toți erau încântați. În timpul lunii Ramadan ei vor posti. Profetul le-a spus că înainte de toate trebuie să își facă cunoscută intenția de a posti. Apoi, le-a vorbit despre multiplele beneficii ale trezirii pentru sahur, masa de dinainte de răsărit, astfel încât credincioșii să se poată hrăni și să nu fie atât de flămânzi în timpul zilei. I-a învățat ce trebuie și ce nu trebuie să facă când postesc. Musulmanii au respectat tot ce le-a spus Profetul. Aerul dulce al Ramadanului umpluse străzile din Medina. Sfântul Coran fusese prima dată revelat în această lună. Revelația era un mod special de a-i trimite mesajul Profetului Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) prin intermediul îngerului Jibril. Coranul a fost ultima carte revelată de Allah Preaînaltul. Profetul obișnuia să spună că această lună, Ramadan, era luna Coranului. Aceasta era o ocazie pentru musulmani pe care nu ar fi putut să o obțină niciodată de unii singuri. Au început să recite Coranul foarte des. Din fiecare casă se ridica la cer recitarea Coranului. Credincioșii erau atenți la fiecare mișcare a Profetului. Voiau să știe totul despre el, deoarece în tot comportamentul lui era un beneficiu și vești bune ascunse. Din acest motiv, ei au consemnat fiecare cuvânt care ieșea din gura lui și au practicat totul în același mod în care el a făcut-o. Profetul a devenit modelul lor. Lui îi plăcea foarte mult să își împartă cina cu oaspeții săi. Le spunea mereu că oaspeții aduc binecuvântări și bogăție într-o casă. Hrănirea celor înfometati si ajutarea celor nevoiaşi erau lucrurile pe care el le iubea cel mai mult. De când le-a spus că răsplata acestor fapte era dublă în luna Ramadan, ei nu au mai măncat niciodată fără a invita oaspeți la masă. Profetul le-a reamintit că a posti nu însemna doar să stea flămânzi și însetați. Le-a spus că atunci când postesc, trebuie să-și controleze sentimentele rele, manierele și comportamentul. El obișnuia să îi sfătuiască așa:
- „Când unul dintre voi postește, dacă se supără trebuie să spună „eu postesc” și să plece.” A posti înseamnă a fi răbdător.
Adevăratul sens al postului este să te cureţi pe tine insuşi de toate gândurile și sentimentele rele. Scopul lui este ca omul să realizeze cât este de slab și de neputincios în prezența marelui Creator și pentru a-L recunoaște pe Adevăratul Stăpân al tuturor binecuvântărilor din lume. Pentru a putea să mănânce, omul trebuie să aștepte permisiunea Lui. Allah Preaînaltul poate da răsplăți de neimaginat celor care postesc. Din aceste motive, musulmanii de pe străzile Medinei erau foarte bucuroși și fericiți peste măsură.
