Fiecare adult sănătos la trup și minte, care nu călătorește, trebuie să postească în luna Ramadan. Există unele situații în care un musulman este scutit de a posti:
„Condeiul s-a ridicat pentru trei grupuri (de oameni) – adică ei nu vor fi responsabili pentru ceea ce fac: cei nebuni până ce se însănătoșesc, cei care dorm până ce se trezesc și cei tineri până ce ajung la pubertate.”
Deși copiii nu au nicio obligație să postească până ce ajung la pubertate, ei sunt încurajați să postească cât pot, conform vârstei și puterii lor, dar în niciun caz nu trebuie să fie forțați.
Musulmanii care sunt bolnavi sau călătoresc au parte de o scutire de la post. Allah știe toate posibilitățile și limitele oamenilor și nu dorește ca ei să aibă parte de nicio greutate sau povară care nu este necesară. Zilele care sunt pierdute, însă, trebuie să fie recuperate în anul care urmează, iar dacă acest lucru nu este posibil, atunci după următorul Ramadan.
Femeile care sunt la menstruație sunt scutite de post și trebuie să recupereze zilele pierdute.
Inițial, în perioada de început a Islamului, musulmanii care erau capabili aveau posibilitatea de-a alege dacă să postească sau nu. Cei care decideau să nu postească trebuiau să plătească o răscumpărare sub forma hrănirii unei persoane sărmane pentru fiecare zi în care nu țineau post. Când a fost revelat versetul: „Și oricare dintre voi care este prezent în această lună, să o țină ca Post…”, a devenit obligatoriu pentru fiecare rezident și om sănătos să postească întreaga lună. Însă, scutirea inițială a fost încă păstrată pentru cei bătrâni, bolnavii cronici, femeile însărcinate și cele care alăptau. Dacă pentru fiecare zi pierdută se dă de mâncare unui om sărman, zilele pierdute nu trebuie să fie recuperate după aceea. De asemenea, au mai fost incluși în această scutire cei care trebuie să facă muncă manuală sau foarte grea și nu au alte modalități de a se întreține, fiindcă le-ar fi foarte greu să postească în orice timp al anului.
