Alhamdulillah -Slavă lui Allah

După cum am văzut deja, Allah ne-a dat atât de multe! Ne-a dat viață, ne-a dat ce să mâncăm, ne-a dat o casă unde să stăm, de la El vin ploile și tot El a creat Soarele care ne încălzește și care ne luminează. De la lucrurile cele mai mărunte, până la lucrurile cele mai mari, toate vin de la Allah, într-un fel sau altul. De aceea noi trebuie să fim mereu recunoscători pentru tot ceea ce am primit și să îi mulțumim lui Allah, spunând Alhamdulillah (Slavă lui Allah!). Chiar dacă ni se întâmplă un lucru pe care îl credem rău, trebuie să îi mulțumim lui Allah, căci acest lucru ne-a ferit de ceva mult mai rău sau ne învață ceva ce ne va fi foarte folositor mai târziu. Dar oamenii uită foarte des să mulțumească pentru ceea ce au primit. De aceea, astăzi vom citi o poveste care să ne aducă aminte să spunem Alhamdulillah și ne face să vedem cât de importante sunt lucrurile pe care deja le avem, dar nu le apreciem.

A fost o dată un băiețel care nu putea să vadă. El nu știa ce culoare are cerul, cum arată o mașinuță, ce culoare avea părul lui măcar, nu știa cum arătau părinții lui. Familia lui era foarte săracă și de aceea el trebuia să stea în fiecare zi și să ceară bani de la oameni. În fiecare zi se așeza pe treptele unei clădiri și avea în fața lui un carton pe care scria: „Sunt orb. Vă rog ajutați-mă!” Și o pălărie lângă el. Mulți oameni nici nu îl observau, cum stătea el liniștit. Unii mai puneau câte o monedă în pălărie, căci le era milă de el.

Într-o zi, un bărbat a trecut pe lângă băiețel și i s-a făcut milă de el. I-a pus niște bani în pălărie, a întors-o și a scris altceva pe ea, apoi a pus-o la loc.

Curând, în pălărie au început să se strângă mult mai mulți bani. Oamenii care treceau, se opreau și îi lăsau bani, mult mai mult decât înainte.

După-amiază, bărbatul care modificase scrisul s-a întors. Băiatul îi recunoscu imediat pașii și îl întreabă:

-Tu ești cel care a venit de dimineață și mi-a schimbat cartonul? Ce ai scris?

– Am scris adevărul. Am scris același lucru pe care l-ai scris și tu, dar puțin diferit.

El scrisese: „Astăzi este o zi frumoasă, dar eu nu o pot vedea. Tu i-ai mulțumit lui Allah pentru că vezi?”

Amândouă mesajele spuneau același lucru, acela că băiatul nu putea vedea. Dar al doilea le aduce aminte oamenilor cât de norocoși erau pentru că se puteau bucura de tot ce era în jurul lor, puteau vedea lumina, florile, păsările, copacii, puteau să îi vadă pe ceilalți oameni…

Așadar, în fiecare zi trebuie să fim recunoscători lui Allah pentru ceea ce ne-a dăruit și să spunem alhamdulillah…

Aveți aici o fișă ușor de imprimat și lipit într-un loc unde va fi văzut ușor și des de copii.