Mekka era un oraș aglomerat. Bebelușii nu puteau suporta vremea de acolo. Era o tradiție a mekkanilor să își dea copiii nou-născuți altei mame, cunoscută ca doică. Doica hrănea și alăpta copilul timp de mai multe luni și avea grijă de el într-un loc cu aer curat. Amina și Abdul Muttalib au căutat să angajeze o doică, astfel încât ea să aibă grijă de bebelușul Muhammed (Pacea și binecuvântarea lui Allah fie asupra sa!) departe de Mekka. În acea perioadă, unele doici au venit în Mekka din câmpia Badiya. Aerul uscat și curat al câmpiei deșertice era cel mai bun loc pentru sănătatea unui copil. Aceste femei căutau un bebeluș de care să aibă grijă. Ele au găsit câțiva bebeluși și s-au întors la casele lor din deșert, dar Abdul Muttalib nu a putut găsi vreo doică. Multe dintre ele nu doreau să îl ia pe Muhammed, deoarece nu avea tată; deși, dacă l-ar fi văzut, ar fi dorit să îl ia. Ar fi fost imposibil pentru ele să plece fără el. Mai era o femeie foarte tânără, care venise din Badiya pe spatele măgarului său. Ea rătăcea pe străzile din Mekka împreună cu soțul său și cămila ei. Propriul ei copil, pe care îl avea în brațe, plângea. Nu avea niciun strop de lapte, fiindcă era flămândă și obosită. În timpul călătoriei spre Mekka, ei au avut multe necazuri. Măgarul ei nu voia să se miște. Cămila bătrână nu dădea niciun strop de lapte. Ei au venit la Mekka cu mare greutate. Acum, pe străzile din oraș se uitau după un copil pe care să îl alăpteze. Astfel, doica săracă și bunicul bebelușului fără doică s-au întâlnit. Halima a zâmbit. Ce om minunat și mărinimos era! Bătrânul a zis:
– Am un nepot. Nimeni nu vrea să îl ia fiindcă este orfan de tată. Ai vrea să fii doica lui?
Halima a fost plăcut surprinsă. Ea nu dorea să se întoarcă acasă cu mâna goală. A vorbit cu soțul ei și apoi a acceptat oferta. Bunicul a dus-o apoi la bebeluș. Inima sa era caldă și plină de fericire și bucurie. Pe când doica Halima se uita la bebelușul Muhammed cu admirație, el a zâmbit. Halima l-a luat în brațele sale și l-a alăptat. Ce surpriză! Cum a fost posibil? Laptele ei era mai mult decât suficient pentru ambii copii. Din cauza greutăților pe care le-a întâmpinat pe drumul spre Mekka înainte să îl vadă pe bebelușul Muhammed, ea nu avea lapte deloc. Amina și-a sărutat copilul și a zâmbit. Era fericită că, în sfârșit, îi găsise o doică. Acum el urma să crească cum trebuie. Astfel, ea l-a pregătit pentru călătorie. I-a oferit Halimei daruri prețioase și apoi i-a încredințat copilul. Ea știa că Allah Preaînaltul îi va apăra copilul. Ei l-au trimis pe bebelușul Muhammed rugându-se pentru el.
